Ce este încălzirea globală?

Ghețarii se topesc, nivelul mării crește, pădurile mor, iar fauna sălbatică se străduiește să țină pasul cu toate efectele cauzate de încălzirea globală. De-a lungul anilor, a devenit tot mai clar faptul că oamenii au cauzat cea mai mare parte a încălzirii secolului trecut prin producerea de gaze care captează căldura. Cunoscute drept gaze cu efect de seră, nivelurile acestora sunt mai mari acum decât în orice alt moment din ultimii 800.000 de ani.

Adesea vorbim despre încălzire globală, dar aceasta provoacă un set de modificări ale climei Pământului sau ale modelelor meteorologice pe termen lung, care variază de la un loc la altul. În timp ce mulți oameni consideră încălzirea globală și schimbările climatice drept sinonime, oamenii de știință folosesc „schimbările climatice” atunci când descriu schimbările complexe care afectează acum vremea și sistemele climatice ale planetei noastre, în parte pentru că unele zone se răcesc de fapt pe termen scurt.

• Câte bombe nucleare au fost folosite în lume?
• De ce sunt toaletele albe?

Schimbările climatice cuprind nu numai creșterea temperaturilor medii, ci și evenimente meteorologice extreme, schimbarea populațiilor și habitatelor sălbatice, creșterea mărilor și o serie de alte efecte. Toate aceste schimbări apar pe măsură ce oamenii continuă să adauge în atmosferă gaze cu efect de seră care captează căldura, schimbând ritmurile climatice pe care au ajuns să se bazeze toate ființele vii, indică National Geographic.

Ce putem face pentru a încetini această încălzire cauzată de om? Cum vom face față schimbărilor pe care le-am pus deja în mișcare? În timp ce ne străduim să înțelegem totul, soarta Pământului așa cum îl cunoaștem atârnă de un fir de ață.

Înțelegerea efectului se seră

„Efectul de seră” este încălzirea care are loc atunci când anumite gaze din atmosfera Pământului captează căldura. Aceste gaze lasă să intre lumină, dar împiedică căldura să scape, ca pereții de sticlă ai unei sere, de unde și numele.

Lumina soarelui strălucește pe suprafața Pământului, unde energia este absorbită și apoi radiată înapoi în atmosferă sub formă de căldură. În atmosferă, moleculele de gaze cu efect de seră captează o parte din căldură, iar restul scapă în spațiu. Cu cât se concentrează mai multe gaze cu efect de seră în atmosferă, cu atât mai multă căldură este blocată în molecule.

Oamenii de știință știu despre efectul de seră încă din 1824, când Joseph Fourier a calculat că Pământul ar fi mult mai rece dacă nu ar avea atmosferă. Acest efect de seră natural este ceea ce menține clima Pământului viabilă. Fără el, suprafața Pământului ar fi în medie cu aproximativ 33 de grade Celsius mai rece.

Efectele dioxidului de carbon

În 1895, chimistul suedez Svante Arrhenius a descoperit că oamenii ar putea spori efectul de seră producând dioxid de carbon, un gaz cu efect de seră. El a început știința de cercetare a climei care ne-au oferit o înțelegere sofisticată a fenomenului de asociat cu încălzirea globală.

Nivelul gazelor cu efect de seră a crescut și a scăzut de-a lungul istoriei Pământului, dar au fost destul de constante în ultimele câteva mii de ani. Temperaturile medii globale au rămas, de asemenea, destul de constante în acea perioadă, până în ultimii 150 de ani.

Prin arderea combustibililor fosili și a altor activități care au emis cantități mari de gaze cu efect de seră, în special în ultimele decenii, oamenii intensifică acum efectul de seră și încălzesc Pământul în mod semnificativ și în moduri care promit multe efecte, avertizează oamenii de știință.

Sunt schimbările de temperatură un fenomen natural?

Activitatea umană nu este singurul factor care afectează clima Pământului. Erupțiile vulcanice și variațiile radiației solare de la petele solare, vântul solar și poziția Pământului față de Soare joacă, de asemenea, un rol. La fel și modelele meteorologice la scară largă, cum ar fi El Niño.

Dar modelele climatice pe care oamenii de știință le folosesc pentru a monitoriza temperaturile Pământului iau în considerare acești factori. Modificările nivelului de radiație solară, precum și particulele minuscule suspendate în atmosferă în urma erupțiilor vulcanice, de exemplu, au contribuit doar cu aproximativ două procente la efectul recent de încălzire.

Scala de timp scurtă a acestei încălziri recente este, de asemenea, singulară. Erupțiile vulcanice, de exemplu, emit particule care răcesc temporar suprafața Pământului. Dar efectul lor durează doar câțiva ani. Evenimente precum El Niño funcționează și pe cicluri destul de scurte și previzibile. Pe de altă parte, tipurile de fluctuații ale temperaturii globale care au contribuit la erele glaciare apar pe un ciclu de sute de mii de ani.

Un echilibru stricat

De mii de ani, emisiile de gaze cu efect de seră în atmosferă au fost compensate de gazele cu efect de seră care sunt absorbite în mod natural. Ca urmare, concentrațiile și temperaturile gazelor cu efect de acest tip au fost destul de stabile, ceea ce a permis civilizației umane să înflorească într-un climat consistent.

Acum, oamenii au crescut cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă cu mai mult de o treime de la Revoluția Industrială. Schimbări care au durat din punct de vedere istoric mii de ani au loc acum de-a lungul deceniilor. Creșterea rapidă a gazelor cu efect de seră este o problemă, deoarece schimbă clima mai repede decât se pot adapta unele viețuitoare. De asemenea, un climat nou și mai imprevizibil implică provocări unice pentru toată viața.

Din punct de vedere istoric, clima Pământului s-a schimbat în mod regulat între temperaturi precum cele pe care le vedem astăzi și temperaturi suficient de reci pentru a acoperi o mare parte din America de Nord și Europa cu gheață. Diferența dintre temperaturile medii globale de astăzi și în timpul acelor ere glaciare este de doar aproximativ 5 grade Celsius, iar schimbările au avut tendința să se producă lent, de-a lungul a sute de mii de ani.

De ce contează aceste schimbări?

Dar odată cu creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră, calotele de gheață rămase ale Pământului, cum ar fi Groenlanda și Antarctica, încep și ele să se topească.

Acea apă suplimentară ar putea ridica nivelul mării în mod semnificativ și rapid. Până în 2050, se preconizează că nivelul mării va crește între 0,3 și 0,7 metri pe măsură ce ghețarii se topesc. Pe măsură ce mercurul crește, clima se poate schimba în moduri neașteptate. Pe lângă creșterea nivelului mării, vremea poate deveni mai extremă.

Acest lucru înseamnă furtuni majore, mai multe ploi urmate de secete mai lungi și mai uscate, o provocare pentru culturile în creștere, modificări ale zonelor în care pot trăi plantele și animalele și pierderea rezervelor de apă care au provenit istoric din ghețari.

Vă mai recomandăm și:

Mormanele de gunoi antic arată cum Imperiul Bizantin era afectat de boli şi schimbări climatice

Flatulenţele scoicilor îi îngrijorează pe specialiştii în schimbări climatice. Aproximativ 10% din gazele cu efect de seră de la nivel global sunt produse de crustacee

Jupiter se afla in mijlocul unor schimbari climatice violente

Urșii polari au ajuns să se hrănească cu gunoaie din cauza schimbărilor climatice